eu

Acesta este  inca un blog care a venit in ajutorul celor care cauta materiale cu caracter montan, harti, articole etc. Informatiile de pe acest blog  au fost preluate de pe mai multe site-uri, reviste sau carti

Sper ca va vor  fi de folos.

si nu uitati sa lasati un semn cei care treceti pe aici

Vf Moldoveanu

Balea Lac- Vf Moldoveanu – Valea Vistei Mari- Victoria

Weekend-ul 26-28 August 2011

Este traseu clasic “batut” de mii de turisti fara sa prezinte dificultati majore. Hartile cu traseul mentionat gasiti in sectiunea : “Harti si trasee in Carpati” in josul paginii, iar poze in sectiunea ” Doar poze”.

In acest “jurnal”  nu o sa mentionez timpii alocati pentru strabaterea traseului, deoarece noi am reusit sa parcurgem distantele in aproximativ jumatate din timpii scrisi pe indicatoarele turistice. Nu va bazati si dumneavoastra pe acest lucru, deoarece conditia fizica poate sa difere!

Traseu detaliat : Balea Lac-triunghi albastru (TA)- Lacul Capra-banda rosie (BR) [(pana pe VF Vistea Mare avem doar BR)]- Fereastra Zmeilor – La 3 pasi de moarte – Monumentul Nerlinger- VF Mircii- Iezerul Podul Giurgiu-Saua Podragu- Saua Ucei Mari- Saua Orzanelei – Vf Vistea Mare – punct rosu (PR) - Vf Moldoveanu – retur VF Vistea Mare- Portita Vistei – triunghi rosu (TR) – Valea Vistei Mari – Refugiul alpin Vistea Mare ( realizat in 2010 ! ) - Orasul Victoria

Participanti :

• Puscas Adrian
• Savu Victor
• Subsemnatul

Dimineata plecam in jurul orei 6: 40 din Sibiu spre Balea Lac unde ajungem pe la 8 fara cateva minute. Dupa rearanjarea rucsacilor si servirea micului dejun pentru Adi si Victor mai mult plecam din spatele Cabanei Balea pe traseul marcat cu triunghi albastru (TA).  Dupa urcarea de ~200 m dif. de nivel  ajungem in Saua Caprei (poza 1) de unde ne continuam traseul spre Lacul Capra pe banda rosie (BR). In apropierea lacului se afla monumentul alpinistilor decedati in anul 1963, in urma unei avalanse.(poza 2 – preluata de pe  http://michapopa.0fees.net/) 

Trecem de Lacul Capra si pastrand curba de nivel inaintam spre Fereastra Zmeilor (poza 3) si imediat ajungem spre locul numit “La 3 pasi de moarte” (poza 4) – portiune de coborare  abrupta asistata de lanturi, dar fara sa puna mari probleme.

Info:

Dupa Fereastra Zmeilor, avem posibilitatea sa ne retragem spre Cabana Podragu pe o ruta mai sigura daca intampinam vreme rea. Iesirea din creasta spre Cabana Podragu se face pe banda albastra (BA). Nu este o scurtatura spre cabana, dar este o ruta mult mai sigura.

Continuam pe curba de nivel unde la un moment dat dupa o scurta urcare dam de o portiune mica (~ 3 metrii ) dar foarte periculoasa daca este umed!. Poteca nu mai este din pamant, ci din stanca  ingusta iar sub noi o vale destul de abrupta. Pentru a evita aceasta portiune va puteti intoarce 10-20 m si sa gasiti poteca care se afla mai sus de aceasta portiune… cred ca este marcata si ea, apoi se revine pe poteca principala care continua cu o coborare.

Dupa ce trecem de aceasta portiune ne vedem ajunsi intr-o vale unde sfatul meu e sa faceti o pauza fara sa mancati pentru ca urmeaza o urcare abrupta dar scurta  spre Monumentul Nerlinger (foto 5)

De la acest Monument, ridicat pentru a comemora moartea lui Richard Nerlinger si Herta Ruzicka, data accidentului 30 iunie 1934, continuam o urcare anevoioasa spre Vf Mircii unde apoi coboram pana la Lacul Podul Giurgiu unde gasim si un refugiu. 

Daca prindeti ceata cum am prins si noi veti vedea refugiul doar cand sunteti la cativa metrii de el si se afla pe poteca marcata si la 10 m de lac. Acest lac este destul de important deoarece este ultima sursa de apa de pe poteca.  (mai sunt si altele dar trebuie sa deviati destul de mult de pe poteca).

Info.

Izvorul lacului il gasiti in coada lacului pe partea cealalta cu refugiul (vis a vis)-(foto 6)

(Dupa cum am spus mai sus aici este ultima sursa de apa de pe poteca principala pana pe Vf Moldoveanu si dincolo de el pana in Portita vistei unde se coboara in Valea Rea unde gasim un Lac sau pe partea cealalta tot din Portita pe Valea Vistei Mari unde dam de teren plat ~ 2 ore jumate 3 ore de  coborare inspre Victoria.).

Refugiul Podul Giurgiu este un refugiu bun, dotat cu panou solar, deci ofera o lumina “de ambianta” in interiorul refugiului prin intermediul unui tub cu leduri (asemanator celor pt decoratiuni luminoase de craciun ). Este dotat cu 12 de locuri, paturi din cadru metalic si plasa de fier. A fost ridicat la data de 22.07.2011 si s-a continuat cu mici retusuri, dar din pacate majoritatea paturilor au plasa stramba si cu greu se poate dormi chiar si cu un izopren gros..  Noi 3 am dormit pe bucati de polistiren unite, ce erau deja in interiorul refugiului dar aceste bucati ajung maxim pentru 4 persoane. 

Noi am campat aici desi am ajuns foarte devreme. Am preferat sa campam in speranta ca a 2  a zi va fi fara ceata si ne vom bucura si de peisaje.

De aici traseul continua pe sub Vf Tarita  si putin sub creasta pe dupa Vf Podu Giurgiu ajungem in Saua Ucei Mari apoi continuam spre Saua Ucisoarei pana in Saua Orzanelei de unde incepe urcarea abrupta si anevoioasa pe Vf Vistea Mare, o urcare de 222 m diferenta de nivel.

Dupa aceasta urcare ajungem pe Vf Vistea Mare (foto 7 ) de unde continuam spre Vf Moldoveanu (foto 8)pe marcaj punct rosu (PR).

Dupa apropape o ora petrecuta pe Vf Vistea Mare ne-am apucat de fotografii dupa ce norii din vale s-au mai risipit. (foto 9,10-de unde am venit, 11)

Dupa o sesiune Foto si de bronzat, am plecat spre Valea Vistei Mari (foto 13) astfel: coborare pe banda rosie (BR) pana in Portita Vistei unde avem “intersectia” cu Valea Rea (avem sursa de apa), spre refugiul Portita Vistei (gasiti detalii pe google despre el) si drumul nostru spre casa Valea Vistei Mari, marcata cu triunghi rosu (TR).

Din Portita Vistei se poate vedea impunatorul Vf Vistea Mare (foto 14) si lunga coborare (plina de grogotis) (foto15 ) spre Refugiul alpin Vistea Mare (construit in 2010).

Odata ajunsi in Vale gasim in dreapta noastra surse de apa ce vin de pe versanti, dar nu ajung pana in albia raului decat dupa ce am coborat destul de mult, deci daca am ramas fara apa trebuie sa ne abatem putin de la poteca marcata.

Odata ajunsi pe portine mai plata scapam de grohotis si incepem sa inaintam mai rapid spre padure unde la primul palc de padure gasim si noul Refugiu Alpin Vistea Mare construit in 2010. (foto 16)

Info.

Refugiul este rotund, plasat langa sursa de apa si are loc pentru foc(foto 17). Este bine izolat, are un mic horn pentru aerisire si iluminare, usa cu zavor si cu posibilitatea de a desparti usa in doua : partea de jos inchisa iar cealalta jumatate deschisa. In refugiu incap ~15 persoane, priciuri suprapuse, cadru metalic cu placaj din lemn si podea de lemn cu placa metalica in zona circulata. Este un refugiu bine construit, solid si bine izolat. Acesta spre deosebire de refugiul Podul Giurgiu nu are panou electric. inauntru se afla o matura si un faras pe care recomand sa le folositi cand parasiti refugiul.

Noi am inoptat la refugiu desi am ajuns devreme si puteam sa ajungem in Victoria la o ora rezonabila. Am decis sa dormim aici pentru ca doar duminica venea masina dupa noi si am decis sa mai lenevim. (de la refugiu pana la asfalt -intersectia cu Vistisoara- cred ca 4 ore se fac, dar nu sunt sigur).

Traseul continua pe poteca usoara printre copaci, intalnim cateva poduri peste rau(foto 18) si intr-un final intram pe drum forestier, apoi printre vile si cabanele din Vistisoara (foto 19).

In continuare cateva poze aleatorii din tura…. din punctul nostru de vedere o tura mai mult decat reusita.

Piatra Craiului – nemarcat –

Sambata 21 august
Cabana Plaiul Foii – Valea Vladuşca- Turnul lui Anghelide- Canionul Negru- Braul de Mijloc- La Lanturi- Refugiul Şpirla- Cabana Plaiul Foii

-se pleaca de la Cabana Plaiul Foii, in dreapta pe drumul de acces, pana intalnim o bifurcatie de drumuri.

De aici continuam in stanga (drumul este blocat de o bariera) si intram tot in stanga, dupa ~300 de metrii in Valea Vladusca pe o poteca vizibila dupa trecerea paraului.

Urcam prin padure tinand partea stanga a vaii pe poteca si trecem paraul pe care il intalnim la rascrucea de drumuri. Aici pe partea stanga trebuie sa fie un izvor, de unde ne alimentam cu apa, aceasta fiind ultima sursa de apa. (de la izvor se poate vedea pe unul din copaci o sageata rosie,iar pe intreg traseul se pot observa niste “momai” – (gramajoare de pietre). ca alt semn distinctiv putem observa pe alocuri o cruce roz, marcaj neoficial!.

Continuam urcusul sustinut prin padure si imediat dam de prima zona de grohotis, pe care il intalnim pana la primul perete vertical.

De aici poteca face stanga pe langa perete si intra din nou in zona impadurita unde din nou dam de un urcus sustinut care se opreste intr-o mica şa. un loc bun pentru un popas mai prelungit

traseul continua spre dreapta printr-o portiţa.
se intra pe traseul Braul de Mijloc, poteca fiind unica. Intalnim in dreapta noastra “Turnul lui Anghelide”, apoi intram in Canionul Negru.

Poteca noastra continua pe Braul de Mijloc unde mai intalnim cateva saritori care nu pun probleme deosebite. intr-un final vom ajunge in traseul marcat cu banda rosie (Plaiul Foii, Spirla, Vf. La Om) pe care noi il luam la coborare ajungand in portiunea: La Lanturi.

Lanturile sunt 7 verticale ce se parcurg cu ajutorul unor toroane prinse bine in stanca. Portiunile dintre verticale sunt adesea cu grohotis si necesita multa atentie la coborare. La ultima coborare pe lant se ajunge la Zaplaz (1640 m ) care poate fi recunoscut dupa forma ciudata a stancilor asemanatoare unor porti succesive. Dupa ce am trecut de aceasta zona urmeaza o coborare pe o “limba” de grohotis.

Poteca  continua coborarea spre Refugiul Spirla (~30 min), unde gasim o noua sursa de apa. . Poteca continua prin padure ajungand inapoi la Plaiul Foii(~1h 30 min).

Marathon 7500, editia I,2009

Marathon 7500 , prima editie 2009.  http://marathon7500.cpnt.ro/

Data:16.07.09-19.07.09

Participanti : Dan (tzope) si Andrei (milo)

Locatia: Bucegi

Balaurind pe net pe tot felul de site-uri de profil dau peste un anunt “marathon 7500 Bucegi”. Ma face curios titlul si intru sa citesc tot articolul. Ma anima ideea de a participa la un Marathon in echipe de cate 2, mai ales ca nu mai facusem nici o miscare importanta in afara de antrenamentele pentru ex. de arbitrii.

Dupa cateva zile de studiat atent ce implica un astfel de concurs, am citit jurnalele din ture de pe Carpati.org, care aveau punct comun traseul pe care urmam sa-l parcurg, mai ales ca nu am fost niciodata in Bucegi.

Traseul care trebuia parcurs a fost urmatorul:

Salvamont Pestera – Cab Vf cu Dor  P1 Cabana Vf. Cu Dor – Cab Poiana Stanii P2 Cab. Poiana Stanii – Cab. Piatra Arsa P3 Cab. Piatra Arsa – ref Salvamont intre Jepi P4 Ref Salvamont – Jepii Mici- Cabana Babele P5 Cab Babele – Salvamont Pestera P6 Hotel Pestera – Cab Omu P7 Cab. Omu – valea Cerbului – Gura Diham P8 Gura Diham – Poiana Izv.- La Prepeleac P9 La Prepeleac -Bucsoiu-Omu P10 Cab Omu – M.Ciubotea – Bran P11 Bran – intrare valea Gaura P12 intrare valea Gaura – Valea Gaura  – cabana Omu P13 Cab. Omu – Doamnele- Poiana Gutzanu P14 Poiana Gutzanu – Saua Strunga P15 Saua Strunga – Salvamont Pestera SOSIRE

Concursul, initial trebuia sa-l fac cu un coleg de facultate, care din pacate cu 4 zile inainte de concurs se accidenteaza la un antrenament de kyokushin si isi fractureaza usor calcaiul. Urmeaza perioada de injuraturi pe care o am la auzirea vestii apoi febra cautarilor unui alt partener, pe care din fericire il gasesc pe site-ul marathonului sectiunea  forum.

Ne intelegem, punem la punct totul cu o seara inaintea plecarii, impachetez cu grija totul sa fiu sigur ca nu uit nimic, recapitulez echipamentul obligatoriu si ma trezesc a doua zi pe drum spre tabara de baza Salvamont Pestera.

Ajung, despachetez, montez cortul si ma fac comod in asteptarea colegului si a sedintei tehnice. Mancam putin  si stam la o poveste sa ne mai cunoastem. Ne luam cu una alta si orele au trecut cam repede, astfel ne`am decis sa mergem la somn.

Adorm cu greu, imi era putin frig, aveam sacul cel subtire, dar pana la urma reusesc sa adorm pana la ora 2 cand ne face o vizita ursul care reuseste sa intre in tabara, dand alarma printre somnorosi.

La ora 6.30 ne trezim. Se verifica echipamentul obligatoriu si dupa aceea facem ultimele pregatiri. Startul este planificat pentru ora 8.00.

Incet incet se aduna echipele la start si fara sa ne dam seama a si inceput numaratoarea inversa… cursa a inceput. Alerg pe langa Andrei fara sa`l scap din ochi si sa ne pierdem prin multimea de participanti. Am inceput destul de bine ne pastram pe la jumatatea plutonului. Primul check point  este la Cabana Varful cu Dor, unde ajungem putini obositi dupa urcarea prin padure si mersul prin soare care deja incepusa sa ne molesasca. Ajungem la cabana, unde ni se lipeste un autocolant care sa ateste ca am trecut prin acel CP. Decidem sa facem putina pauza si sa ne potolim putin setea.

In acest timp incercam sa`mi dau seama cum va fi traseul si aveam o presimtire ca o sa pierd traseul, dar Andrei ma linisteste spunandu-mi ca stie zona perfect, Bucegiul fiind a doua lui casa.

Decidem sa plecam usurel pe poteca marcata cu Banda Rosie (BR) care duce spre Cota 1400. deja ramasesem  spre coada plutonului, care alergau ca si cand ar fi fost vorba de 1 tura in parc. Ma simt putin ingrijorat cand ii vad pe ceilalti ca se distanteaza serios si eram doar la  CP 1.

De la Cota 1400 se continua pe forestier( o coborare care in prima parte imi supara usor genunchii, dar care duce pana la urma pe un drum mai bun de alergat) catre Poiana Stanii unde e si CP2.

CP2 – Poiana Stanii unde primim din nou autocolantul si in fata e prima urcare mai serioasa pana la Piatra Arsa. O urcare grea pe care o resimtim mai mult din cauza zapuselii, chiar si prin padure la umbra transpiram cam mult. Decidem sa facem o pauza si sa ne alimentam rapid cu putine dulciuri si cate un mar.Ajungem intr-un final la cabana Piatra arsa unde era si CP3. Aici decidem sa facem o pauza mai lunga de gustare,sa ne bandajam besicile si sa ne reimprospatam apa si sa o preparam cu niste prafuri izotonice pe care le primisem de la un prieten care face parte din Lotul National la Mars.

Pe toata durata concursului cat am rezistat Andrei mi`a fost un ghid excelent, explicandu-mi si aratandu-mi toate culmile si toate vaile pe langa care am trecut, lucru pentru care vreau sa-i multumesc, mai ales ca la despartire dupa concurs mi`a facut cadou harta lui cu Bucegi.

Ne hotaram sa plecam spre CP4 care se afla la baza Jepiilor Mari. L-am intrebat pe Andrei cum va fi traseul de aici pana la CP 4 mai ales ca pe harta vedeam ca vom avea o coborare destul de mare si ma gandeam ca o vom putea alerga intr-un ritm sustinut. Raspunsul lui nu a fost chiar asa incurajator si odata ajunsi i-am dat dreptate. A urmat o coborare ca toti dracii de lunga care mi-a inmuiat genunchii cu care deja aveam ceva probleme dinainte de Marathon( ~11 ani de fotbal care au lasat ceva urme, 2 ture de cate 10 sedinte tratament cu laser si torsiuni ciudate ale genunchilor de la ski). Ajunsi la CP 4 primim din nou autocolantul si decidem sa o luam usurel la pas ca ne astepta o urcare anevoiasa pe Jepii  Mici spre Babele la CP5. Urcarea imi convine la nebunie si nu se accentueaza durerea din genunchi. Ajungem la cascada unde trebuie sa trecem pe partea cealalta, dar aici ne oprim sa mancam ceva si sa mai bem apa…caldura asta e deja enervanta. Inainte sa termnam pauza ne prinde o echipa de mixt(echipa 11 cred) care si ei resimteau coborarea pe Jepii Mari. Se opresc si ei la o pauza scurta, unde primesc si eu de la ei niste ArtroStop care face minuni( de atunci si cand merg la un fotbal cu prietenii il iau cu mine mai ales ca durerile revin tot mai des). Decidem sa o luam usurel la pas dar nu apucam sa mergem foarte mult ca apar primele probleme cu stomacul…se pare ca am mancat cam mult pentru cat avea organismul meu chef sa proceseze si astfel suntem nevoiti sa mai luam o pauza…frustrant mai ales ca incepusem sa prindem un ritm destul de bunicel pentru niste incepatori.

Reusim sa plecam intr-un final si cu greu ajungem la Caraiman si usurel usurel la Babele. Din nou aceasi procedura, autocolant, o gluma doua de moral,luam decizia ca stam destul de bine cu timpul pentru planurile noastre si ca ne-am incadra la limita de 30 de ore pe Omu si comandam o ciorbita. Plecam spre Pestera CP6 pe Cimitirul Elefantilor…cred ca era mai potrivit “Drumul Oaselor” la cati oameni si-au “lasat” meniscurile pe acolo, inclusiv noi. Durerea din genunchi a revenit si primul care cedeaza e Andrei care are un rucsac mai maricel si mai greu. A picat ca un trasnet sunetul produs de genunchiul lui si imediat expresia de durere…ne oprim stam si ne gandim la inevitabil: abandon. Andrei avea deja un genuchi praf si eu dureri destul de mari in ambii. Reusim sa coboram pana in tabara primim autocolantul si ne retragem la cort unde ne hotaram sa stam 1 ora sa vedem cum ne simtim. Mancam bine si ne intindem pe iarba la umbra si asteptam… cu cat trecea timpul cu atat intepeneam mai tare de picioare si incepeau sa ne doara toti muschii si mai ales ca genunchii nu aveau de gand sa dea semn de calmare a durerii.

Cu parere de rau si cu jumatate de gura am luat amandoi decizia ca nu are rost sa riscam o urcare pe Omu si sa ramanem blocati de genunchi printr-o zona mai expusa si astfel aici se opreste pentru noi Marathonul 7500 Bucegi ,2009, dar cu promisiunea ca vom participa si anul viitor.

In urma acestui maraton am fost nevoit sa fac 15 sedinte de fizioterapie pentru genunchi, dar nu regret nici o clipa participarea la primul meu maraton montan si prima iesire in Bucegi.

Vreau sa le multumesc organizatorilor care s-au straduit sa realizeze acest maraton, coechipierului meu Andrei pentru ca mi-a aratat multe lucruri utile si ca impreuna am format echipa nr 21 masculin

Marathon 7500, editia a II-a,2010

Actul II

Marathon 7500 , a II-a editie, 2010

http://marathon7500.cpnt.ro/

Data:16.07.09-19.07.09

Participanti : Dan (tzope) si Caldarea Cristi

Locatia: Bucegi

Obiectiv : terminarea cursei Hobby, voie buna si veselie si mai ales poze

Iata ca a venit si anul 2010 si gandul de a participa la  Marathon 7500 ma incearca din nou. Detalii despre editia 2009 : http://www.carpati.org/jurnal/marathon_7500_prima_editie_2009/1987/

Anul acesta mi`am spus ca trebuie sa particip chiar daca am licenta, inscrierea la master si examenul de titularizare, care speram sa nu coincida cu perioada desfasurarii maratonului.

Cu o minima experienta de anul trecut, incerc sa-mi aduc aminte din timp de lucrurile care imi trebuiesc si usor usor incep sa imi fac o lista: deschid dulapul adun toate hainele de munte in mijlocul camerei si incep sa numar: 2 wind-stoppere, 3 geci, 2 bluze de corp, 3 bluzite fleece, 2 perechi pantaloni cu diferite membrane, pantaloni scurti, 2 perechi de bocanci, adidasi, etc…

incep sa le pun pe “caprarii” si deschid site-ul carpati.org sa caut articolele D-lui T. Mihai :

http://www.carpati.org/articol/materiale_de_constructii_volumul_i_hainele_de_corp/620/

http://www.carpati.org/articol/materiale_de_constructii_volumul_ii_caldura/638/

http://www.carpati.org/articol/materiale_de_constructie_volumul_iii_v%C3%A2ntul_si_ploaia/667/

Dupa o lectura atenta incep si triez din ele.

Urmatorul lucru care trebuie facut e  sa-mi caut partener.

In cursul anului 3 de facultate am avut ca materie “orientare turistica si activitati de timp liber” cu profesorul Nan Dorin, membru fondator(daca nu ma insel) al SKV Sibiu, care ne-a purtat pe cateva trasee din imprejurimile Sibiului si am facut putina orientare turistica (accent pe invatarea corecta a folosirii busolei si a hartii).

Din cate am observat si am luat pulsul printre colegi nu foarte multi erau dornici sa se inhame la o astfel de experienta (Marathon 7500), cu exceptie un coleg cu care ma si inteleg foarte bine : Caldarea Cristi, care imi propune ca in vara sa facem niste ture prin Fagaras. Eu incep sa-i explic despre experienta placuta de anul trecut si reusesc sa-l “corup” sa facem echipa anul acesta.

Trece timpul incep usor usor sa fac rost si de echipament pentru el (nu avea echipament complet,dar am imprumutat si s-a rezolvat). Ne apucam de cumparaturi dupa ce am avut examenul de titularizare in invatamant pe data de 14.07, si in 15 la 8 dimineata sunt la el acasa sa plecam spre marathon.

In timpul cumparaturilor ma gandesc ca stam 4 zile-3 nopti sa iau mai multa mancare in ideea ca amicul meu nu o sa tina cont de efortul/zile si o sa cam murim de foame. Incep sa umplu cosul de conserve (pentru ca nu am Primus) si dulciuri, stafide si alte nebunii dupa ce in prealabil citisem articolul

http://www.carpati.org/articol/alimentatia_la_munte/253/

Dupa ce incep sa inpachetez totul(cort, saci de dormit 2 la numar,1 salteluta autogonflabila si 1 izopren,haine mancare ) vad ca imi da cu “rest” adica 1 rucsac de 40 L si 1 de ~26 L…zic in fine vedem cum impartim cand ne intalnim greutatea stiind ca, Cristi are un rucsac de 70+10 L.

Usurel usurel ne vedem ajunsi la telecabina in Busteni si incepem sa descarcam “tonajul”din masina tatalui meu si observ ca si rucsacul lui Cristi e cam plin…

Intram in telecabina cam inghesuiti noi cu bagaje si pe langa noi intra si o parte din Lotul National de Rugby care merg la Piatra Arsa.

Coboram usurel usurel pe Cimitirul Elefantilor  cu imensa greutate in spate si ajungem printre primii in tabara organizatorilor, (care se uitau cam chioras la noi cand au vazut cu cate bagaje am venit), unde merge pe principiul, primul venit primul servit  (punem cortul unde vrem, pe teren cat mai plat).

Dupa ce despachetam si realizez cata mancare am carat dupa noi( si Cristi a facut la fel ca si mine…lasa ca iau eu mai mult ca poate nu aduce Dan) si uite asa am carat peste 15 conserve, niste carne afumata, paini, branza topita feliute, multe dulciuri si doar 4 doze de bere, 2 dintre ele le-am golit la masa din prima seara.

Fara sa ne dam seama locul incepe sa se anime si pana seara la sedinta tehnica incep sa se adune echipele la sedinta tehnica.

Inainte de cursa hotaram sa duc eu rucsacelul cu mancare si echipament pe teren plat si la urcare si Cristi la coborare sa evitam durerile mele de genunchi la coborare.

Ziua  X, ziua concursului

Anul trecut am avut parte de vizita unui urs in tabara, iar anul acesta un caine de-al salvamontului incepe si latra ca turbatu langa cortul nostru, in jurul orei 3. Speriat si cu gandul la ce-i mai rau, am spus ca Mos Martin a revenit si anul acesta, sar ca ars din sacul de dormit, iau frontala si spray-ul cu pier (care nu stiu daca are vre-un efect decat sa enerveze ursul si mai tare ) si ies afara, dar din fericire era doar un alt caine intrus prin tabara de baza.

Dimineata repede impachetarea, preparam mancarea si pun harta primita cadou de anul trecut de la Andrei in rucsac. Ne aliniem cu intarziere la start pentru ca nu gasim printre bagaje fisa de concurs si plecam cu intarziere de cateva minute.

Nici nu plecam bine si ne dam seama ca, Cristi uita telefonul mobil care nu era in husa aparatului foto; fara telefon= descalificare.

Incepem si alegam sa recuperam din timpul pierdut si incerc sa-mi aduc aminte traseul de anul trecut, acum eu fiind cel care stiam cat de cat traseul.

Reusim sa depasim cateva echipe si sa ne apropiem de ceilalti pana in CP1 unde consult harta si ii spun lui Cristi “ dupa cota 1400 am sfeclit-o, nu mai stiu pe unde se face intrarea in traseu spre Poiana Regala”… replica a fost seaca “n-om fi ai mai prosti dintre toti sa pierdem marcaju”.

Alergam incepem si recuperam si suntem umar la umar cu echipa 21 de anul trecut mixt(tizii nostri de anul trecut). Incepem si taiem serpentinele asfaltate si intram in ritm bun, dar era frustrant ca ori cat de mult trageam nu mai dadeam si de alte echipe, iar intr-un final dam de un batran care mergea la schirul SF Ana si-l intreb “mosule mai avem mult pana la Poiana Regala”. Ne spunce ca am trecut de ceva vreme de drumul spre poiana si ii arat harta dar nu vede sa ne arate, asa ca o luam dupa explicatiile lui si ajungem sa ne intalnim cu o echipa de la Jandarmii Montani care ne demoralizeza spunandu-ne ca ma pierdut cam 1 ora invartindu-ne degeaba.

Gasim CP2 unde ne bandajam besicile si aflam ca suntem penultima echipa din concurs, in spatele nostru fiind unii care s-au pierdut pana la CP1 J. Deci vorba la Cristi s-a adeverit:”nu eram ai mai prosti”, dar pe aproape .

Urcam pe Piciorul Pietrei Arse cu o intarziere de 40 de minute fata de cei din fata noastra si incepem sa ne consolam cu recapitularea obiectivului nostru : terminarea cursei Hobby, voie buna, veselie si mai ales poze. Facem si poze, facem si glume si reusim sa prindem echipa de mixt din fata noastra care din pacate aveau ceva probleme. Ii depasim si ajungem sus pe platou unde urmeaza iar o sedinta foto.

Ajungem la Piatra Arsa CP3 si bagam ceva mancare, dar incepe sa ploua si o luam la pas grabit. Ma simt bine mai ales dupa dulciuri si ii propun lu Cristi sa incepem sa alergam, dar acesta nu prea are tragere de inima si era mai mult cu aparatu foto in mana, lucru care ma enerveaza si incepem sa ne si certam dar ne impacam repede printr-o serie de injuraturi adresate neamurilor de gradul I.

Ploaia ne-a prins din urma pe Valea Jepilor Mari unde dupa parerea mea ne miscam mai bine decat anul trecut, mai ales ca eu nu am greutate decat o mica borseta.

Incepe sa ploua torential iar cand ajungem la CP 4 constatam ca am recuperat putin din timpul pierdut…ne apropiem de cealalta echipa de masculin. Stam la povesti cu arbitrii de la CP4 si aflam ca cei rataciti in CP1 se retrag din cursa deci am ramas de caruta, pe ultimul loc. Asta ne motiveaza si incepem sa urcam mai serios, preiau eu rucsacul si din fericire ploia continua si Cristi a rarit sedintele foto . ajungem la primul sfert din Jepii Mici si ne intalnim cu echipa din fata noastra care abandoneaza. Vestea ne demoralizeaza, mai stam putin de povesti si plecam abatuti si nervosi ca nu mai avem pentru ce trage, decat sa gatam cursa, pentru care mai aveam destule ore…

La iesirea din padure se opreste si ploaia si incepem sa mergem lejer si acum dau eu tonul la fotografii la vederea unor capre.

Mergem agale pe poteca ingusta, chiar nu ne mai grabim deloc si ajungem sus la cabana unde din nou facem poze.

Ma uit la ceas si vad ca am zabovit cam mult la poze si incepem sa marim ritmul spre Babele, unde plictisiti ne asteapta arbitrii din postul 5. incercam sa facem si niste glume :”am facut comanda la pizza in Busteni… a ajuns?”. Atmosfera s-a destins usurel si au inceput sa ne marturiseasca “injuraturile” pe care le-am primit pt ca i-am tinut atat in post, mai ales Victor si Stef erau cei mai inversunati . O luam usurel la pas impreuna cu ei si ajungem la Finish unde primim si noi aplauzele organizatorilor.

Obiectiv indeplinit :Voie buna, terminarea cursei Marathon 7500 Hobby si multe fotografii.

Astfel echipa cu nr 104 masculin hobby ajunge pe locul 21 si primeste rasplata la premiere Duminica cate 1 tricou si o bluza

Cursa a durat 13 ore 40 de minute pentru noi desi puteam sa scoatem un timp mult mai bun, dupa care a doua zi, Sambata am facut o urcare rapida la Omu, continuata cu o plimbare de relaxare pe o ploaie criminala la Babele cu sosire la Pestera la cort. In aceasi seara am avut parte de un adevarat spectacol, oferit de organizatori dar si de participanti prin cantece de chitara, foc de tabara si putina tuica care era cam slabuta dupa gustul nostru (am meu si a lui Cristi)

In concluzie am bifat inca o editie a Marathonului 7500, de data asta fara incidente majore unde am reusit sa ne facem si prieteni si sa vedem din nou frumusetea Bucegilor. Ne vedem la anu`….au mai ramas mai putin de  350 de zile !!!