Marathon 7500 Bucegi 2012 – hobby

Actul III

Marathon 7500 , a IV-a editie, 2012

http://www.marathon7500.ro/

Data:19/07/12 – 22/07/12

Participanti : Dan (tzope) si Clenci Marcus – echipa Ştrumfii

Locatia: Bucegi

Obiectiv : terminarea cursei Hobby cu un timp bun si o pozitie buna in fata clasamentului.

Anul 2012, a trecut deja editia a III a a Maratonului 7500 – 2011- si de data asta nu am participat din diferite motive.

Anul acesta avem timp liber in perioada maratonului si decid sa particip alaturi de Marcus la o noua editie (si ultima cred) a Maratonului 7500 Bucegi.

Anul acesta am avut putin mai multa incredere in fortele proprii, chiar daca nu am avut timp sa merg pe munte cu exceptia actiunii de remarcare de la Suru, am stiut ca pot obtine un rezultat mai bun la unul dintre cele mai ravnite concursuri montane.

Dupa sosirea partenerului de tura in tara, timp de o saptamana  am pus la cale strategia de participare si abordare a concursului, dar de fiecare data am renuntat la discutii dupa primele beri :).

Vine ziua dinaintea plecarii si eu sunt nevoit sa conduc de dimineata pana seara pe drumurile mult iubitei noastre patrii (****** multe injuraturi) si la 1.30 noptea ma apuc sa fac bagajul pentru concursul de sambata.

Am uitat sa precizez ca noi am plecat vineri dimineata desi concursul incepea doar sambata dimineata pt noi. Am luat aceasta decizie pentru ca am avut 2 colegi care participau la sectiunea Elita si incepeau cursa vineri dupamasa.

Cu bagajul facut la repezeala si fara mancare cumparata si fara plan de actiune am plecat la drum spre Refugiul Salvamont Pestera unde se afla tabara de baza.

Inca de pe drum am inceput cu hidratarea (bergenbier fresh lemon), drumul de la Cuibul Dorului pana la intersectia drumului care duce la Barajul Zanoaga cu drumul spre Cabana Piatra Arsa este proaspat asfaltat, apoi pana la Pestera este drum de macadam.

Cum am ajuns am instalat cortul si am inceput programul de lenevit pana la plecarea celor de la Elita si pana seara am stat la sueta cu persoanele din jurul cortului unde am degustat rachiu de Zalau si Timisoreana pana cand Marcus a dat stingerea.

Dupa o noapte relativ linistita, unde am avut norocul ca NU am fost vizitati si de data asta de urs, iata ca vine ora 4.30 momentul unde Marcus se trezeste sa dea ortu popii si sa blesteme momentul in care a baut rachiu :)).

Trecem peste moment si suna alarma sa ne dea de stire ca trebuie sa ne echipam pentru cursa care incepea la 6.00 AM.

trecem in revista echipamentul obligatoriu :

Rucsac sau borseta (individual)
Bentita / caciula (individual)
Haina de ploaie (individual)
Bluza cu maneca lunga (individual)
Pantaloni lungi (individual)
Trusa de prim ajutor: fasa elastica, bandaj steril, leucoplast (echipa)
Folie de supravietuire (individual)
Telefon mobil functional (individual)
Lanterna frontala functionala (individual)
Harta, fisa de concurs si numar de concurs

apoi incepe numaratoarea inversa… 6,5,4,3,2,1 START –> cursa a inceput si incepem sa alergam cu plutonul fruntas si incercam sa ne distantam de gramada si sa tinem pasul cu primele 10 echipe.

Plecarea Pestera – Checkpoint 1 : VF Omu -07:13 min AM

Pe drum il aud pe Marcus ” **** matii de rachiu” ….”bagami-as **** cu cine m`o pus sa`l beau” , „hai ca merge” , „hai ca pot”, „bagami-as *** nu mai pot”. Dupa cateva incurajari pe care nici nu le- a bagat in seama o iau usurel in fata si incerc sa-l fortez sa tina pasul si un ritm care sa-l duca in punctul mort cat mai repede. Din pacate doar pe la jumatea drumului spre Omu reusesc sa-mi reglez si eu pulsul si Marcus la randul lui incepe sa-si revina dupa cateva racoriri scurte in paraiasele care strabat poteca iar la Omu dupa 2 pahare de apa si o felie de lamaie incepe sa zboare de langa mine si sa tina ritmul pe coborare spre Checkpoint 2( Gura Diham).

Vf Omu – Checkpoint 2 Gura Diham -8:28 AM

Cum spuneam Marcus incepe sa-si intre in ritm si acum mi-e greu sa tin pasul cu el pe coborare, in permanenta gandul imi este la menajarea genunchilor si sper sa nu ma apuce din nou durerile ( prima editie abandon din cauza lor si a doua editie dureri destul de mari dupa cursa).

Incepem sa taiem poteca sa o luam mai direct si tragem tare, inca ii vedeam pe cei de pe locul I si reusim spre entuziasmul nostru sa depasim destul de multe echipe. Prima pauza (30 secunde)  cand ajungem in vale inainte de intrarea in padure sa-mi dau jos pantalonii lungi. Eu trag de un crac al pantalonului, Marcus de celalalt si pana sa ma ridic el i-a si indesat in rucsac si eram gata de alergat din nou. Din cauza coborarii cam alerte si cu fortare pe talpi am inceput sa simt pe pingele la ambele picioare cum se formeaza besici. Dupa ~15 min de alergare cedez si trebuie sa oprim sa pun leucoplast si sa-mi scot talpicile de gel, care se pare ca mai mult au incurcat decat m-au ajutat.

In timp ce ma bandajam Marcus scoate 2 batoane le mancam pe fuga si incepe din nou distractia, urcam cam 2 minute prin padure pe poteca lejera apoi incepe chinul …. coborare pe poteca forestiera pana in drumul de la Gura Diham.

Dam drumul la pas pe coborare dar in scurt timp incepem sa resimtim oboseala din muschi si ajungem sa coboram in alergare cu spatele sa evitam incordarea muschilor cvadricepsi (deasupra rotulei) care pur si simplu aveam senzatia ca imi pleznesc.

Ajungem la CP2 (Gura Diham) si continuam spre CP 3 „La Prepeleac” – 10:31 AM

Incepem mersul fortat, incercam si o alergare pe drumul spre Poiana Izvoarelor, printre mirosul de gratar si de benzina de la masini, ATV-uri si muzica data la maxim, dar renuntam repede, muschii pur si simplu nu ne mai ajuta si ne rugam sa vina urcare… Ajungem la cabana Poaiana Izvoarelor, facem alimentarea cu 800 ml de apa si iata ca a venit si blestemata aia de urcare, si desigur ca urcam in prostie cu tragere de inima …. ajungem aproape de Prepeleac si incepe sa se subtieze apa si urcam si tot mai putina apa….Vegetatie care iti da suturi sistemului nervos, si urcare…

CP3 La Prepeleac – Cp 4 Vf Omu (din nou) – 12:47

Afara soare, caldura, fara adiere de vant, fara nori, coafura devastata, urcarea continua  si apa lipseste!

Avem in fata urcarea pe Vf Omu prin Vf Bucsoiu. Cine a mai fost stie cat de mare e frustrarea sa urci pe varf cand ai gura uscata, fara strop de apa in rucsac si vezi varful. Pupilele se dilata, inima bate tot mai repede cu gandul ca ajungi in varf si  poti bea apa pe saturate. Bagi capul ca boul la jug si tragi si ajungi in varf, cand ai o surpriza ai in fata ta inca o urcare de aceleasi dimensiuni, piatra seaca fara pic de izvor sau umbra. Te pui jos stergi transpiratia, reglezi pulsul si urci iar. Ajungi la mijloc, figura se repeta, tragi speri si ghici ce! – inca un varf mai mare se vede la orizont!. Figura asta cu „fata morgana” se repeta de 5 ori cred si iti f*te orice gram de optimism si speranta.

Mestecam cu chiu si vai niste stafide si o banana si facem atacul ultimului varf (eram siguri de asta ca puteam vedea statia meteo de pe Omu).

Ajungem bem apa ca viţeii, imi bandajez din nou besicile mananc 2 batoane fortat si scarbit apoi plecam .

VF Omu – CP 5 Poiana Gutanu – 14:58 PM

Incepem coborarea in mars fortat dar durerea musculara revine… incercam sa alergam sa nu mai tinem muschii foarte incordati dar ne dor besicile. Nici cum nu e bine. Suntem frustrati ca panta este lina si totusi nu putem alerga. Ne uitam in spate si vedem cu echipe de mixt sau masculin alearga si se apropie de noi. Mai facem o incercare de alergare dar care esueaza rapid, asa ca decidem sa continuam la pas alert.

Incep crampele la burta din cauza excesului de apa baut, dar Marcus tine bine ritmul si ma motiveaza apoi pana intram in jnepenis uit de toate durerile si incep sa injur zgarieturile si disconfortul creat de jnepenisul care e mai inalt ca noi in unele locuri si poteca foarte ingusta.

Ajungem la refugiul de pe Batrana unde intru putin sa scap de caldura enervanta si sa-mi dau cu putin Artrostop pe genunchi si muschi, Marcus prefera sa se intinda pe iarba si sa ma astepte nerabdator. Incepem coborarea spre Poiana Gutanu pe grohotis si pietre cu dureri de talpi si muschi. mai dau cu putina apa pe muschi sa mai alin de durere si continuam mersul vioi spre CP 5.

Ajungem in sfarsit la punctul 5 primim stampila de control, ne informam asupra timpilor celor din fata noastra si plecam mai indarjiti sa-i ajungem sau macar sa recuperam. Intram in padure ne intalnim cu o echipa de mixt si un singuratic care si-a abandonat/ratacit coechipierul si incepem sa alergam/ marsaluim spre CP6 Saua Strunga. Iesim din padure din nou sub soare si inca ma simt deshidratat, desi am avut bidonul in permanenta in mana si am baut continuu. Mergem pe curba de nivel cu o usoara dar constanta urcare pana in Saua Strunga.

CP5  Poiana Gutanu – CP 6 Saua Strunga 16:03 PM

Am ajuns in sfarsit la refugiul din Saua Strunga unde ne asteptau arbitrii din CP6, primim stampila si continuam relaxati (am aflat ca cei din fata noastra au ~1 h avans) spre finish. Tinem coborarea pe partea stanga pe curba de nivel, astfel evitam sa intram prin stana si astfel ajungem in spatele ei. Atunci vedem ca vin 2 haiduci in alergare (trageau tare stiindu-ne pe noi in fata lor doar cu cateva minute in fata lor). Incercam sa alergam dar pur si simplu din cauza besicilor picioarele nu mai vroiau sa ne asculte pe coborare. Ne depasesc in alergare si ne propun voiosi sa ii urmam in alergare pana la Finish.

Zambetul si relaxarea lor ne-a demoralizat putin, apoi vazandu-i cum se departeaza am inceput sa marim pasul, stiind ca nu mai e mult pana la Finish si usurel usurel cand am intrat pe teren plat am inceput sa alergam. Ii vedeam in fata noastra la o distanta relativ mica. Speram sa faca o gresala sa incurce drumurile si sa putem sa le-o luam inainte. O luam direct prin rau fara sa mai tinem cont ca ne udam si astfel papucii or sa ne roada mai tare, Marcus face un plonjon cu totul in apa sa se racoreasca, eu imi dau doar pe cap si muschi apoi incepem sa alergam mai tare spre Schit. Cand ajungem la scari ii vedem si pe ei sleiti de puteri si incepem sa urcam cate 2-3 trepte odata apoi sa alergam. Intram in drumul pietruit inainte de Hotel Pestera …. erau la 30 de m in fata noastra cand ne observa ca alergam. Incep si ei sa alerge apoi intram in ultimii 300 de metrii pana la Finish.

Nu imi mai simteam picioarele, abia respiram simteam ca ma pune cineva sa alerg cu o punga de nailon pe cap, incepusem sa vad puncte negre, sa ametesc dar il auzeam pe Marcus ” hai, hai ca ii facem. SI DA-I DRUMU LA ALERGARE” ii strig NU vine panta nu mai pot…dar era prea tarziu. Marcus incepuse deja sa alerge si nu mai aveam ce face decat sa ma duc cu el. Se distanteaza 10 m de mine si ajunge langa ei dar pur si simplu nu mai puteam si ma opresc. Se intoarce spre mine si-mi face semne sa vin ca nici ei nu mai pot. Atunc il vad pe unu dintre „adversari” ca se opreste si incearca sa-si traga sufletul. Marcus continua sa gesticuleze si sa incerce sa alerge totusi.

Imi trag sufletul respir adanc de 2-3 ori si dam drumu la fuleu – il intrec pe celalalt care se oprise din alergare Marcus da si el drumu la alergare apoi auzim incurajarile de la Finish, il intrec si pe al doilea si simt panglica rupta de Marcus cum imi vine peste fata… ma uit in dreapta mea si vad ca l-am depasit si pe celalalt concurent.

Arunc rucsacul jos bat palma cu Marcus si ne aruncam pe jos sa ne tragem sufletul. Organizatorii vin sa ne dea un pahar cu apa si medaliile.

Ramanem lati cateva momente apoi ma descalt si plec teleghidat spre rau unde aveam berea la rece ! …

FINISH 17:01

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s